Plec in concediu

Am asteptat cu mare nerabdare sa intru in concediu si am decis sa plec undeva in afara tarii. Imi place iarna, dar anul acesta parca m-am simtit terorizata de ea, pentru ca oarecum nu se putea decide daca sa vina sau nu.

Dadea cativa stropi de ninsoare si apoi iar se oprea, dadea repede cu ger si uite asa trotoarele devin din ce in ce mai nefolosibile. Nu stiu a fost groaznica iarna asta. Deci... Plec... Plec undeva unde e cald, plec in Puerto Vallarta in Mexic pentru ca acolo soarele te incalzeste bland in perioada asta a anului.

Asa cum gasim aici regim hotelier Bucuresti, asa sper sa gasesc cazare si acolo pentru ca nu imi doresc sa stau intr-un hotel zgomotos sau altceva. Imi doresc o vacanta linistita, cu soare, cu mare si cu un sezlong in care sa stau toata ziua si sa savurez Corona.

6-poveste in zori

Am mers ore intregi pe un drum care devenea din ce in ce mai salbatic odata ce autobuzul lasa in urma kilometrii. In cele din urma am ajuns in pustietatea unul labirint verde. O padure care nu parea sa fi fost vreodata atinsa de mana vreunui om. Semana cu padurea mea. Doar ca lipseau vechile ruine ale bisericutei in care mergeam cateodata sa ma rog.

Am iesit toti din autobuz si ne-am luat bagajele. Nimeni nu venise cu valize sau alte din astea. Profesorii au fost foarte stricti: “Luati numai ce incape intr-un gheozdan obisnuit.” Nu vroiam sa risc si sa raman doar cu hainele de pe mine. Dar cand directorul adjunct ne-a explicat ca ne vom face singur adaposturi, in caz ca ploua sau e soare prea puternic, mi-a cazut fata. Nimeni nu a spus nimic de asa ceva! Si spre norocul meu, a spus ca ne putem alege un partener daca vrem. Spre surprinderea mea, Andre veni langa mine.

-Te deranjeaza daca sunt partenera ta? intrebaclipind din gene si incercand sa para seducatoare.

-De cand esti asa de… aaa… seducatoare? am intrebat ridicand o spranceana.

-De cand incerc sa obtin ceva. raspunse ridicand din umeri.

-Bine. Dar daca vrem sa gasim o pestera sau ceva de genul va trebui sa ne grabim. am spus razand la imaginea noastra dormind pe un pat de frunze.

Am cautat o gramada un loc bun pentru a sta o saptamana acolo. Si in cele din urma l-am gasit: o sapatura intr-o stanca, suficient de adanca pentru a apara de ploaie vreo 2-3 persoane.

Au trecut doua zile. Fara niciun incident neobisnuit. Toti baietii care au venit s-au oferit sa fie partenerii Syellei. Ma amuza faptul ca ea ii refuza politicos de fiecare data, spunand ca nu vrea sa ii incurce si pe ei. Toata ziua era plecata in padure. Venea la lasarea intunericului, tragea un pui de somn pe unde apuca, apoi pleca dupa ce adormeau ceilalti. Se intorcea putin inainte sa rasara Soarele, se culca, apoi se trezea odata cu ceilalti, plecand iar.

~*~*~*~

Nu aveam somn asa ca am hotarat sa ma plimb putin. Nu era luna plina, dar era suficienta lumina odata ce ochii mi s-au obisnuit cu intunericul. Am ajuns la lac fara sa imi dau seama. Am stat putin pe malul lui, apoi m-am hotarat sa fac o baie. M-am dezbracat si am intrat. Am intotat aproape pana la fund. Nu era adanc. Si am vazut-o. Statea la un metru in fata mea, uitandu-se la mine. Nu stiu cat am stat acolo, privindu-i parul cum este ridicat in sus de mici curenti. Privindu-i ochii cum ma analizeaza. Privindu-i corpul cum se misca usor pentru a nu fi purtat cine ste unde. Apoi am simtit ca nu mai am aer. Totul incepea sa se incetoseze. De ce a trebuit sa ma scufund?! Nu puteam sa stau la suprafata? Totul s-a facut negru iar eu nu auzeam decat sunetul apei din urechi. Am simtit a prin ceata doua maini micute si puternice cum se infasoara in jurul meu, apoi buzele EI s-au lipit de ale mele, dandu-mi oxigenul de care aveam nevoie. Am deschis panicat ochii si am realizat ca eram la fuprafata. Ma tinea in brate, sa nu ma scufund iar. Iar bratele mele erau in jurul ei… Isi puse iar buzele peste ale mele, dar nu mai avem nevoie de oxigen. Aveam nevoie doar de ea. Nimic mai mult. Si lucrurile au mers tot mai departe… Dar niciunul nu vroia sa se opreasca. Niciunul din noi nu avea puterea sa spuna NU mangaierilor si saruturilor. Nu… De ce sa spui NU cand este atat de bine? De ce sa refuzi ceva atat de placut? Atat de rumos… Atat de perfect?

In acea noapte am dormit amandoi pe malul lacului. Corpul ei atat de cald era mai mult decat suficient ca sa nu imi fie frig. De dimineata am luat-o de mana, vrand sa o ajut sa se ridice. Am simtit inelul fierbinte cum se presa de pielea mea. Si parca mi-a cazut cerul in cap.

-Ce s-a intamplat? intreba confuza vazand expresia de pe fata mea.

-Tu… Inelul… Adica… ma chinuiam degeaba sa formez o propozitie coerenta.

-Oh! exclama surprinsa, de parca nu ar fi trebuit sa fie nimic pe degetul ei. Am… Eu…

-Vrei sa zici ca ai uitat ca esti maritata? se pare ca mi-a revenit coerenta.

-Nu asta. Am uitat de inel. In orice caz, ceea ce nu stie nu-l va rani. spuse cu atata seninatate incat am ramas surprins.

-Cum il cheama?

Eram surprins. Adica am facut-o cu ea si acum discutam despre sotul ei? Oare s-a intors lumea cu susul in jos sau este din cauza ca vine sfarsitul lumii?

-Lucifer. era cu minte in alta parte.

-Si il iubesti?

-Da. Chiar foarte mult. ezita putin, dar isi continua ideea. L-am cunoscut cu ceva timp in urma si a fost… Ei bine nu pot spune ca a fost dragoste la prima vedere, dar Lucifer a fost singurul care m-a invatat cum sa… Se opri brusc, de parca spusese prea multe. M-a invatat cum se traieste cu adevarat. incheie fraza, desi nu asta vroia sa zica initial.

-L-ai mai inselat vreodata? inytrebarea a iesit de pe buze fara ca eu sa imi dau seama, iar raspunsul ei m-a surprins si mai mult.

-Nu. Niciodata. Nu sunt o curva. Dar… Nu stiu ce s-a intamplat azinoapte… Erai in apa si nu mai aveai aer… Si eu doar… Adica am incercat sa…

-Multumesc. am spus sincer. Probabil ca as fi murit de mult daca nu erai tu.

-Da… Probabil. Totusi, daca nu ai murit azinoapte inseamna ca Dumnezeu are planuri mari cu tine. spuse ingandurata, de parca era pe alta lume.

-Ce vrei sa spui?

-Aaa… Nimic, lasa. Nu asculta toate prostiile mele. se scuza… poate putin prea convingator.

-Unde pleci tot timpul?

-La plimbare. Ador padurea. De fapt ador tot ce nu inseamna civilizatie.

-De ce te-ai casatorit asa de devreme?

-Se pare ca nu te mai opresti. spuse chicotind

-Scuze. m-am scuzat nestiind ce sa zic.

-Pentru ca il iubesc. Ce rost are sa astept daca amandoi vrem acelasi lucru? Ca azinoapte. Amandoi am vrut si am facut-o. Remuscarile si asteptarile nu isi au locul in astfel de situatii.

-Imi spui cum a inceput totul? Imi place sa ascult povestile altora.

-Ei bine totul a inceput acum ceva timp. In viata mea au avut loc niste schimbari radicale. A trebuit sa renunt la multe. Apoi l-am cunoscut pe Lucifer. A fost singurul care nu m-a privit cu dispret. Privirea multora parca spunea “Ce mai cauta si asta aici?”. Dar el a fost bun cu mine si m-a invatat toate trucurile posibile si imposibile pentru a supravietui. Intotdeauna a avut grija de mine si m-a protejat. La inceput am crezut ca asa e el. Ca este in firea lui sa ii ajute pe cei ce au nevoie de ajutor. Dar cand mi-am dat seama ca ma iubeste, am realizat ca si eu simt la fel. Suntem facuti unul pentru celalalt desi suntem firi total opuse. Imi amintesc ca odata s-a certat rau de tot cu Ihrinve pentru ca… Ei bine nu conteaza motivul. A asteptat frumusel ca Inhrive sa isi faca scena, apoi i-a spus tare si raspicat ca daca mai face inca odata aceeasi greseala o pateste rau de tot. Tot… Toata lumea a aflat despre asta…

-Deci nu exista nicio sansa sa fim impreuna?

Stiam ca nu exista dupa felul in care privirea ei isi pierdea concentrarea cand vorbea despre el. Dupa felul in care ii rostea numele, cu atata dragoste de parca el ar fi viata ei. Isi ridica mana stanga si o puse pe fundalul cerului, analizand-o.

-Nu m-as desparti de el niciodata. Dar am facut o intelegere unul cu altul. Fiecare poate sa faca ce vrea cu cine vrea atata timp cat ne iubim unul pe altul. Iar eu nu am gresit cu nimic azinoapte. Acum ar trebui sa mergem. Soarele deja s-a ridicat pe cer si probabil ceilalti isi fac griji pentru noi.

Imi placea prea mult cum suna “noi” de pe buzele ei, desi realizam ca nu o sa fim niciodata impreuna. Pur si simplu nu aveam nicio sansa. Nu pot sa cred asta, dar eram gelos pe acest Lucifer. Pur si simplu nu imi placea de el din simplul motiv ca era cu Syella. Dar daca va fi sa fie a mea, numai timpul poate decide asta. Timpul si noi. Din nou imi placea cum suna.

Cand am ajuns in “tabara” toata lumea isi strangea lucrurile. Am gasit-o repede pe Andre si am ajutat-o sa impacheteze putinele nimicuri pe care le luasem cu noi si care nu ne ajutasera mai deloc.

-Unde ai fost toata noaptea? m-a intrebat privindu-ma drept in ochi.

-Umm… In padure? a sunat mai mult ca o intrebare decat ca un raspuns, dar a inteles ea ideea.

-Si nu puteai sa imi zici si mie? Toata noaptea mi-am facut griji si daca nu apareai acum probabil ca le ziceam profilor.

As fi vrut sa ii zic despre Syella. Ca ea dispare in fiecare noapte si in fiecare zi, dar nu stiam daca observase si ea si nu vroiam sa ii spun de unde stiu si de ce imi pasa.

-Nu te mai ingrijora pentru mine. O sa fiu bine. am spus imbratisand-o.

Drumul a fost extrem de plictisitor. Am ajuns seara tarziu in oras, iar eu mi-am facut un dus, multumind Domnului pentru apa calda si m-am bagat in pat. Nu aveam sa ma plang dar ma durea spatele ingrozitor.

Toata noaptea am visat-o pe ea… Pe noi…