4-yuuki

In intuneric sclipeau cateva luminite. Trei, mai exact. Prima era o luminita neagra, daca asa ceva este posibil. Nu stiu sa spun cu ce seamana. Nu am mai vazut asa o lumina pana acum. Cea aurie semana cu o raza de soare, iar cea rosie semana cu focul. Am acest vis de ceva timp, dar niciodata nu s-a schimbat ceva. De ce tocmai acum?

-Viata ta depinde de trei femei. auzeam iar, ca si prima data, acea voce care venea din toate partile si se intorcea de unde a venit: nicaieri. Pe prima nu ai iubit-o, desi ea te iubea din tot sufletul. De aceea ea te va conduce la cea de-a doua. Pe a doua o vei iubi din tot sufletul, dar nu apartineti aceleasi lumi, prin urmare va fi greu sa fiti impreuna. Iar cea de-a doua te va conduce la ultima femeie. Cea din urma iti va alina suferinta, chiar daca pentru putin timp. Lumina cea galbena este prima femeie. O vei recunoaste prin curajul ei. A doua femeie este lumina rosie. Va lasa in urma ei numai moarte, distrugere si deznadejde. Iar ultima femeie este lumina neagra. O vei recunoaste dupa rautatea ascunsa in sptele unui strop de compasiune. Ai o soarta demna de toata mila caci pentru tine soarele nu va mai rasari decat atunci cand te vei afla sub pamant…

-Si cum pot sa nu le intalnesc pe aceste femei? am intrebat putin panicat.

-Trebuie sa nu o intalnesti pe prima femeie. Este cat se poate de evident.

-Si cum pot sa nu o intalnesc pe prima femeie?

-Nu poti. raspunse simplu. Pentru ca ai intalnit-o deja. De aceea imi e mila de tine.

M-am trezit iar gafaind si plin de transpiratie. Si am realizat surprins ca tineam in mana trei bucatele de hartie.

CURAJ

MOARTE

DISPERARE



~*~*~*~

Zilele au trecut precum picaturile de ploaie. Saptamanile s-au scurs, iar lunile au trecut precum frunzele de toamna.

OCTOMBRIE

NOIEMBRIE

IANUARIE

FEBRUARIE

Draga Jurnalule

Incep sa imi fac griji. Au trecut trei luni. Si nu mai suport acest sentiment. Simt ca cineva se joaca cu amintirile mele. Cu mintea mea. Cu sentimentele mele. Si nu mai suport. De ceva timp nu mai visez nimic noaptea. Dar dimineata ma scol la fel de obosit cum m-am culcat. Ceva ciudat se intampla aici si am de gand sa aflu ce. Totul a inceput de cand am luat acea carte de la biblioteca. Asa ca azi voi merge la biblioteca si voi cumpara acea carte indiferent cat va costa. Nu stiu de mi-a ramas gandul la ea, dar cert este ca simt un fel de legatura intre mine si carte. Ca si cum ea ar fi vie… Stiu, suna de-a dreptul nebunesc ceea ce spun, dar asta gandesc… Sau mai bine asta simt.

La biblioteca m-a intampinat aceeasi femeie ca data trecuta. Mi se parea foarte amuzanta intr-un mod pe care nu il intelegeam. M-am dus iar la ultimele rafturi si am cautat cartea. Am gasit-o repede. Parca si ea vroia sa imi apartina.

-As vrea sa cumpar aceasta carte. Stiu ca de fapt nu este de vanzare… Dar vreau sa fie a mea.

-De obicei nu permitem sa ne fie cumparate cartile… dar cred ca de data asta putem face o exeptie…

Deci am luat cartea. Nu ii voi spune pretul din simplul motiv ca nu are niciun rost. Dar tot ce pot spune este ca am ajuns acasa extrem de fericit. Aveam o stare de euforie pe care nici eu nu o intelegeam… Tot ce imi doream era sa ajung in camera mea si sa citesc iar acea carte.

Am rasfoit-o cu entuziasm, apoi am citit cateva paragrafe despre vrajitoare, demoni, vampiri si varcolaci. Si din ce am aflat, vampirii, varcolacii si vrajitoarele sunt de fapt demoni. Neavand de ales, mi-am facut tema la chimie. Si inca cu cartea in fata, am scris pe o pagina goala de la sfarsit o combinatie. Dar cand sa pun numerele de oridare pentru fiecare element, acestea erau deja scrise. M-am holbat vreo 10 secunde la ecuatia rezolvata. De cand putea o carte sa scrie singura? Am scris o intrebare. Prima care mi-a venit in minte.

“De ce exista demoni?”

“Pentru ca exista ingeri.” A aparut scris cu litere inclinate raspunsul.

“Cine esti?”

“Ma numesc Yuuki.”

“Si cum Ce esti tu?” am intrebat curios…

“O fata.” A raspuns simplu.

“Si cum ai ajuns in carte?”

“M-a inchis cineva… Cu mult timp in urma.”

Conversatia a disparut, pasta pixului fiind absorbita de paginile ingalbenite de vreme.

“De cand este cartea asta? Si de cand stai inchisa in ea?”

“Cartea a fost scrisa cu putin inainte de Evul Mediu, iar pe mine m-a inchis aici un preot care a trait acum cateva sute de ani, sub acuzatia ca practic magie neagra. Desi nu vad cum m-a inchis el fara a se folosi de magie. Dar important este ca vraja a fost atat de puternica incat nimeni nu a reusit sa o rupa…”

Ma uitam socat la cuvintele care nu incetau sa apara pe hartia ingalbenita. Dar pana la urma s-au orpit… Iar mie mi-a trecut prin cap imaginea unei fete imbracata intr-o rochie lunga si plina de dantela…

“Cum aratai inainte sa fii inchisa aici?”

Pe foaia galbea incepura sa se traseze niste liinii, la inceput total aiurea. Dar pe masura ce apareau alte linii, mi-am dat seama ce facea. Se desenea pe sine. Si dupa ceva timp, imaginea unei fete aparu desenata pana la cele mai mici detalii.