“Cum te pot ajuta sa iesi?” Am mazgalit repede intrebarea, tinandu-mi respiratia. Nu mi se parea corect ca ea sa ramana acolo. Nicio persoana nevinovata nu merita sa sta inchisa intr-o carte sute de ani.
“Nu cred ca poti. Dar pentru inceput ar fi de folos sa citesti cartea. Mai putin partea cu demonii. Nu cred ca acel preot era demon.” Raspunsul aparu mult mai repede decat celelalte. De parca daca ar fi intarziat fie si o secunda, eu m-as fi razgandit.
“Ok. Cred ca o sa termin in cateva zile, daca nu citesc despre demoni. Am observat ca acel capitol este cel mai mare. De ce?”
“Cat de naiv poti fi!” Raspunsul ei m-a surprins. A facut o pauza de cateva secunde, parca deliberand daca sa imi spuna adevarul sau nu, apoi literele s-au conturat incet si elegant, dandu-mi raspunsul adevarat, sper eu. “Cartea se numeste “MAGIE NEAGRA”. Nicio fiinta din Univers nu este mai intunecata decat demonii. Este normal ca ei sa ocupe primul si cel mai mare capitol din carte. Este locul lor de cinste, caci dupa ingeri vin demonii.” Ma holbam uluit la cuvinte. Nici nu remarcasem absenta ingerilor. Fusesem cu totul prins in aceste creaturi ale intunericului.
“Ce alte fiinte mai exista? In afara de oameni, ingeri si cele din carte? Adica daca mai exista.” Era o intrebare tampita. Extrem de tampita. Nu sunt de ajuns creaturile din carte? Mai trebuie sa existe si altele? Dar raspunsul a venit.
“Iar esti extrem de naiv. Sau mai bine zis neatent. Nu ti-am zis ca demonii exista pentru ca exista si ingerii? Fiecare specie isi are dusmanul.”
Am facut repede un calcul mintal: patru specii intunecate rezulta alte patru. Adica opt. Oare eu am dat peste vreo fiinta din asta fara sa imi dau seama?
“Eu am…”
M-am oprit cand am auzit usa deschizandu-se.
-Haide Rob! o sa se raceasca cina daca mai stai mult inchis in camera. Ce e asta? intrba uitandu-se peste umarul meu la pagina pe care conversam.
M-am panicat, vrand sa inchid cartea, dar uitandu-ma mai atent am realizat ca pagina era alba. Sau mai bine zis ingalbenita. Dar ideea e ca era curata. Pagina absorbise conversatia. Am rasuflat usurat, ridicandu-ma din pat.
-Hai sa mergem.
Cina a decurs fara incidente. Ce putea sa se intample? Poate sa se inece cineva cu ceva… Dar era o atmosfera ciudata. Nu stiu exact in ce fel. Poate apasatoare. Da! Ata e cuvantul. Atmosfera din acea seara nu era vesela si jucausa. Era apasatoare. Parca toti asteptau sa se intample ceva ingrozitor. Toti mai putin Rosa. Mereu sunt exceptii. Rosa e mereu una dintre ele. Era avea un zambet imens pe fata, iar ochii ei spuneau ceva de genul: parca ati astepta sa fiti dusi la esafod.
Am terminat cina. Fara sa fim spanzurati. Si niciunul dintre noi nu s-a inecat cu vreun dumicat de mancare sau cu o inghititura de apa. Mi-am facut temele si mi-am aranjat mapa. Si pentru prima data dupa mult timp nu am mai avut acel vis. Nicio senzatie ciudata, nicio fiinta intunecata, nicio profetie, nicio luminita. Doar intunericul in care ma simteam mai bine ca niciodata. Chiar prea bine. Ma simteam ca acasa. Apoi incet incet, atat de incet ca nici nu am realizat, decorul s-a schimbat. Eram inconjurat de flacari. Ardeam in mijlocul intunericului. Din nou, atat de incet incat nu mi-am dat seama, flacarile s-au urcat pe mine. Nu pot sa zic ca era neplacut. As minti. Era placut intr-un mod straniu. Simteam cum imi ard hainele. Simteam cum focul imi intra prin piele, fara sa o distruga, incalzindu-mi interiorul corpului intr-un mod violent. Si desi era dureros, era si placut. Simteam o placere inspaimantatoare in a sta acolo, in mijlocul acelui Iad, fara ca macar sa apun rezistenta focului care ma mistuia fara sa ma distruga.
M-am trezit gafaind. M-am trezit chiar la timp ca sa vad o silueta cum dispare in intunericul de pe geamul deschis. Am vrut sa ma intorc pe cealalta parte si a adorm la loc. Eram sigur ca acea miscare incetosata era doar in imaginatia mea. Dar cand sa ma intorc, mainile mele au pipait ceva pufos si cald. Nu erau asternuturile de pe pat. Inima incepuse sa imi bada mult mai repede in timp ce mana pipaia dupa veioza. Cand am aprins-o am putut vedea cenusa imprastiata pe pat, in jurul meu. Inca era calda. Pufoasa. Fina. Lipita de corpul meu ud de transpiratie. Tot ce vedeam era cenusa. Tot ce simteam era dansul flacarilor dinlauntrul meu. Dansau pe ritmul sangelui care imi bubuia in urechi. Sangele era tot ce puteam sa aud.
M-am impleticit pana la baie, lasandu-ma sa cad in cada. Am intins mana si am pornit dusul. Am inchis ochii si am ramas acolo, lasand apa sa mi se prelinga pe tot corpul, lasand-o sa stinga acel foc ciudat din interiorul meu. Am stat cateva minute, apoi am inchis apa calda si am deschis-o pe cea rece. La inceput mi s-a facut pielea de gaina si ma apucase un tremurat violent, dar apoi corpul mi s-a obisnuit. Vroiam cu orice pret sa sterg din amintirea mea acel vis. De asemenea, vroiam sa sterg si amintirile de dupa trezire. Pacat ca nu este posibil… Am auzit soneria, dar nu am iesit din cada. Apa inca mi se prelingea pe piele. Nu stiam cat e ceasul, dar cu siguranta nu ma cauta pe mine. Nu vroiam sa ma caute.
Am auzit un ciocanit usor, apoi usa care se deschidea si se inchidea.
-Robert? Duna dimineata, somnorici! am auzit vocea Andreei peste sunetul facut de apa.
-Ies imediat! am strigat, sperand ca ma va auzi.
M-am imbracat repede cu primele haine curate care mi-au picat in mana si am iesit. Andreea statea pe pat.
-Nu mergeai cu Rox? am intrebau putin confuz.
-Ba da. Dar ea nu vine azi. Si-a incepu weekendul mai devreme. Si Alex merge cu Syella. Cred ca pana la urma o sa fie cu ea. spuse chicotind.
-Poate… Atunci hai sa mergem.
Am mers in liniste cateva minute, apoi Andre ma lua prin surprindere cu o intrebare extrem de ciudata.
-Ti-ai facut bagajele?
-Ce bagaje? Pentru ce?
-Nu pot sa cred ca ai uitat iar. spuse amuzata. Maine la 8 plecam in tabara. O saptamana.
-Da… Vacanta dinaintea examenelor… Am uitat complet. Unde mergem?
-La munte. Intr-o padure. O sa stam in niste cabane. Cred ca merg si cativa profesori… vocea ei se pierdu, probabil gandinduse la felul in care vom supravietui o saptamana in salbaticie.
Am uitat complet ca toti cei din primul si ultimul an trebuie sa mearga in aceasta excursie insotiti de profii de biologie. Vor sa vada evolutia dupa cativa ani de studiu. O sa fim complet izolati, avand doar propriul ajutor. Fara tehnologie. Era o interdictie cat se poate de clara. Aceasta excursie este primul examen pentru boboci si ultimul pentru cei care termina. Stabileste jumatate din media anuala.
Am ajuns la facultate, inca gandindu-ma la excursie. Syella si Alex ne steptau pe o banca din curte. Alex era topit dupa ea. Imi venea sa rad cand il vedeam, dar nu puteam. Ceva ma impiedica. Poate pentru ca si mie imi placea de ea… Mai mult decat o prietena…
Si iata ca orele de dimineata au trecut, la fel si pauza de pranz. Syella a spus ca merge in excursie. La fel si Andre. Pe de alta parte, Alex si Rox s-au hotarat sa stea acasa si sa invete penrtru teorie. Mda, este si o parte de teorie. Adica daca nu vrei sa dai la practic, dai la teorie. Mie unul mi se pare mai usor la practic.
Odata ajuns acasa mi-am pus cateva haine si ce mai imi trebuia intr-un ghiozdan mai vechi si m-am apucat sa citesc. Vroiam cu orice pret sa o ajut pe Yuuki. Nu am mers la bucatarie pentru cina chiar daca stiam ca maine dimineata avea sa imi para rau pentru alegerea facuta. Totusi, ultimul lucru pe care mi-l amintesc este ca am adormit cu cartea in mana.
Dimineata, ceasul a sunat la 7. Am pus un semn la capitolul vrajitoare si am plecat spre baie. Am iesit de acolo perfect treaz. Mi-am luat “la revedere” de la familie si am plecat spre parcul mare. Aveam sa plecam de acolo. Si spre norocul meu nu am avut mult de asteptat in autobuz.
